Vin bun: cât contează prețul? Află la ce trebuie să fii atent și alte informații care te-ar putea interesa!

Chiar și pentru un băutor de vin de ocazie, sau pentru cei care nu se pricep, un indicator general acceptat este că nu ar trebui achiziționat un vin foarte ieftin. Un vin bun este produs dintr-un soi de struguri culeși manual, este atent depozitat, apoi importat în condiții de siguranță oriunde în lume. Este, deci, evident, că acest întreg procesul implică niste costuri. Totuși, problema prețului unui vin este mult mai complexă de atât. De fapt, prețul ridicat al unui vin nu înseamnă neapărat că vinul este unul de înaltă calitate. 

Pentru început, locația are o influență semnificativă asupra costurilor. Există locuri cunoscute pentru generarea de valori remarcabile, fie datorită economiilor de scară, experienței pe termen lung în fabricarea vinului, a valorii terenurilor mai ieftine, sau a unui tonaj mai mare de recoltă. Cu toate acestea, există și opusul. Din motive contrare – expertiză limitată, producție mică și valori extrem de mari ale terenurilor – există și alte locații care sunt renumite pentru producerea de vinuri extraordinar de costisitoare, fară să fie vinuri de top. 

Fiecare podgorie și/sau zonă viticolă, are nevoie de muncitori calificați, iar această cheltuială afectează rezultatul final. Vinurile făcute manual – cele care au fost cultivate, recoltate și sortate de oameni mai degrabă decât de mașini – costă adesea mai mulți bani. Toate aceste „mâini” de-a lungul procesului mențin consistența și calitatea produsului, crescând în același timp costurile cu forța de muncă, care la rândul lor influențează prețul vinului. Sunt necesare ocazional mașini pentru recoltare și sortare sau când există o lipsă de forță de muncă. Deși cheltuielile inițiale cu echipamentele ar putea fi mari, dacă sistemele funcționează eficient, se pot economisi bani. 

În același timp, important este zahărul rezidual. Vinificatorii folosesc zahăr rezidual, care împiedică o parte din zaharurile naturale din struguri să fie convertite în alcool, pentru a păstra o oarecare dulceață și intensitate, pentru a spori aroma sticlelor ieftine. Acest lucru este rareori prezent în vinurile mai scumpe produse din struguri concentrați de înaltă calitate. Această abordare este frecvent utilizată pentru a spori aroma vinurilor create cu struguri de calitate inferioară, totuși este populară cu toate tipurile de vinuri, de la ieftin la scump. 

Această metodă nu este necesară pentru vinurile din viile de tradiție, deoarece bogăția este produsă în mod natural de struguri de calitate superioară, fără utilizarea zahărului extra. S-ar putea să fiți surprinși să aflați că majoritatea dintre noi definim calitatea vinului ca o senzație de „bogăție” sau „corp”, din punct de vedere al gustului. Având în vedere că dulceața - care este dificil de gustat - poate fi folosită pentru a face vinul mai bogat, vinurile ieftine ar fi putut fi similare, dacă nu mult mai bune decât vinurile costisitoare. 

Datorită popularității aromelor de stejar, o parte considerabilă din cele mai bine evaluate vinuri sunt maturate în mod tradițional în butoaie noi de stejar. Vă puteți imagina costurile exorbitante care se pot acumula pentru producător atunci când considerați că un stejar de 80 de ani nu dă decât suficient lemn pentru două butoaie. Multe dintre cele mai scumpe vinuri din lume au fost în interiorul unui butoi de stejar. Dar un vin grozav nu înseamnă neapărat stejar. Tradiția este amenințată de alternative mai accesibile și de încredere. Rezervoarele de fermentare din oțel sunt foarte comune și produc vinuri vii și proaspete, deși alții susțin că rezultatele pot fi, de asemenea, sterile din cauza lipsei expunerii la oxigen. 

Rezervoarele de beton cad undeva la mijloc; deși au multe găuri minuscule în pereții lor care captează aerul și lasă vinul să intre în contact cu oxigenul, nu oferă nicio aromă produsului final, așa cum o face stejarul. Ele seamănă cu o versiune modernizată a amforei tradiționale de vin. În comparație cu butoaiele de stejar, vasele de fermentare și învechire din oțel și beton sunt mult mai puțin costisitoare, prin urmare vinurile rezultate sunt adesea mai accesibile.

Nu în ultimul rând, în prețul unei sticle de vin este inclus și produsul ambalajului sau alte costuri legate de promovarea brand-ului respectiv. Designerul care gândește eticheta și o execută, printul necesar sau chiar dopuri mai sofisticate, toate se regăsesc în egală măsură în prețul de la raft. Dacă mai adăugăm și că unii distribuitori dețin locații mai costisitoare decât alții, diferențele par să își găsească mai multă justificare.

Iată că factorii cuantificabili includ locația podgoriei, condițiile regionale și ambalajul, dar nu treceți cu vederea efectele subtile și nu atât de subtile ale reputației și ale revizuirii critice. Oamenii vor plăti mai mult pentru vinurile anumitor vinificatori, la fel că și pentru mesele pregătite de anumiți bucătari. În cele din urmă, se reduce la o combinație de raritate, calitate și percepție publică și critică.