Vin bun: sticle și depozitare: ce este bine de știut, atunci când vorbim despre această depozitare vin? Care sunt recomandările de care trebuie să ții cont? Iată mai multe informații care te-ar putea interesa!

Arta îmbătrânirii vinului este cu adevărat un experiment de chimie, iar cheia transformării vinului în „poezie îmbuteliată” (așa cum a exprimat-o Robert Louis Stevenson) este crearea atmosferei optime pentru ca acei compuși chimici ai vinului să îmbătrânească și să se maturizeze cu grație. 

Vinul se schimbă mereu, deoarece se străduiește să găsească un echilibru chimic. Pe măsură ce vinul îmbătrânește, diferite molecule se unesc și se separă și este de dorit că procesul să se desfășoare cât mai natural posibil în pivniță. În timpul depozitării în butoi și sticle, calitatea vinului creşte în cele mai multe cazuri. 

Vinurile sunt adesea maturate în butoaie de stejar care permit oxigenului să pătrundă, iar apei și alcoolului să iasă. Extractele din lemn contribuie și ele mult la îmbogățirea aromei. Tipul de ingrediente care pălesc este afectat de umiditate, alcoolul fiind mai concentrat în vinul ținut la umiditate scăzută și slăbindu-se la umiditate ridicată. Volumul scade pe măsură ce apa și alcoolul sunt expulzate, lăsând spațiu pentru dop. 

Odată cu maturarea în tulieră de stejar de până la 500 de galoane timp de doi până la trei ani, vinurile roșii de masă se îmbunătățesc în calitate, câștigând mai puțină astringență sau culoare, precum și o complexitate mai mare a aromei. Cu doi până la douăzeci de ani de maturare în sticlă, cele mai bune vinuri roșii se pot îmbunătăți și mai mult (rata de învechire fiind mai mică în sticlă decât în butoi). Multe vinuri de desert, în special cele foarte dulci, beneficiază de maturarea în butoi, deși trebuie evitată extracția excesivă a aromei lemnului. Vinurile roze și roșii seci care nu beneficiază de o învechire extinsă în butoi sau sticlă sunt învechite pentru scurt timp, limpezite, apoi îmbuteliate.

Vinul este, în esență, un organism viu, care respiră, iar una dintre calitățile sale cele mai atrăgătoare și intrigante este schimbarea constituenților săi. Aromele și aromele de fructe proaspete se dezvoltă în arome și mirosuri complexe cu timpul,  în pivniță, cum ar fi ciuperci, pământ, piele sau smântână. Între timp, taninurile și aciditatea s-au înmuiat până la o senzație catifelată în gură. Cei mai mari dușmani ai vinului sunt căldura, lumina și vibrațiile, toate protejate de o pivniță sau un congelator de vinuri de înaltă calitate. Toate trei pot deteriora rapid vinul, făcându-l impropriu pentru consum după doar câteva ore. 

Temperatura ideală pentru această depozitare vin, indiferent dacă este spumant, roșu sau alb, este de 50 până la 59 de grade Fahrenheit (10-15 grade Celsius). Vinurile pot rezista la temperaturi de până la 68 de grade Fahrenheit (20 de grade Celsius), dar colectorii ar trebui să evite cu orice preț variațiile de temperatură. 

Un alt aspect esențial este dopul. Pluta folosită pentru a sigila sticla nu trebuie trecută cu vederea, deoarece va avea un impact semnificativ asupra calității vinului. Plutele mai lungi și mai puțin poroase oferă o barieră mai eficientă, permițând vinului să îmbătrânească mai mult înainte de a reacționa cu oxigenul. Chiar dacă au fost urmate toate instrucțiunile și vinul a fost depozitat într-o atmosferă adecvată, dopurile de calitate proastă ar putea face ca vinul să se oxideze și să se strice. Din păcate, chiar și cel mai mare suport pentru vinuri de cea mai înaltă calitate nu va împiedica deteriorarea premature a sticlei dacă este utilizat un dop de plută sub standard. 

Pentru această depozitare vin, lumina, în special lumina soarelui, ar putea fi o problemă. Razele UV de la soare pot determina deteriorarea vinului și îmbătrânirea prematură. Sticlele din sticlă colorată sunt folosite de viticultori din mai multe motive. Sunt asemănători cu ochelarii de soare de vin. Deși este puțin probabil ca lumina de la becurile de uz casnic să dăuneze vinului, îți poate estompa etichetele în timp. Becurile fluorescente generează cantități extrem de mici de lumină ultravioletă, astfel că lămpile cu incandescență pot fi puțin mai sigure. 

Ca o concluzie, nimic nu merge bine fară liniște și relaxare. Iată că, dincolo de specificațiile clare și general recomandate, pentru a menține conservarea și dezvoltarea naturală a parfumurilor sale, o sticlă de vin trebuie păstrată într-un mediu calm, liniștit. Unul dintre cele mai importante aspecte ale unei crame bune este capacitatea sa de a rezista la tremurături sau vibrații. Locația de depozitare trebuie să protejeze pe cât posibil sticlele de vibrațiile străine. Deoarece chiar și cea mai mică mișcare poate face ca vinul să devină stresat, o pivniță de vinuri este construită pentru a menține fiecare sticlă absolut stabilă și imobilă pentru perioade lungi de timp. Același lucru îl recomandăm și consumatorului: să se bucure de liniștea și relaxarea conferite de un pahar de vin, și să aprecieze eforturile făcute pentru ca băutura să fie de cea mai înalta calitate.